Adrian Paunescu


20 iulie 1943 – 5 noiembrie 2010

Astazi sarbatorim ziua de nastere a poetului Adrian Paunescu. Ar fi implinit 75 de ani ! 

O varsta normala, intr-o tara normala ! Dar, Adrian Paunescu a trait intr-o tara anormala – poate normala din punctul de vedere al poetului, avand in vedere ca el s-a bucurat de foarte multa popularitate prin tot ceea ce a realizat de-alungul vietii. A condus un Cenaclu, o revista, a publicat foarte multe poezii, a avut si o viata politica… dar poezia si muzica folk, putem spune, au fost viata sa !

Nu l-am cunoscut personal pe poetul Adrian Paunescu, desi as fi vrut ! Am avut ocazia de doua ori sa stau in imediata lui apropiere.

Prima data, era in 1984 la Slobozia, cu ocazia unui spectacol al Cenaclului Flacara – am stat in spatele scenei … cu oarece treaba pe acolo. In timpul spectacolului, a venit in spatele scenei, a discutat cu cei din Cenaclul Flacara, s-a uitat la toti cei care erau pe acolo – adica si la mine – si a urcat inapoi pe scena. Nu dupa mult timp, s-au adunat norii si a inceput o ploaie zdravana. Adrian Paunescu a decretat: ”Intrerupem spectacolul si ne reantalnim maine la ora 17.00 tot aici – pe stadionul local – cu portile deschise !” S-a tinut de cuvant ! A doua zi, spectacolul s-a reluat si publicul a fost liber sa intre in stadion !

A doua oara, prin anul 2000, eram cu oarece treaba prin Petrosani. Intr-una din zile, valva mare in oras… venea presedintele Emil Costantinescu, impreuna cu primul ministru Radu Vasile si alti membrii de partid la o intalnire cu minerii pe problema inchiderii minelor din Valea Jiului. A participat atunci si Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor din partea Partidului Romania Mare. In sala Casei Sindicatelor din Petrosani, la tribuna presedintele, primul ministru si alti taranisti, oficialitati locale si cei doi. De cealalta parte, in sala, Miron Cozma cu sindicalistii lui. Discutii aprinse – se vor inchide minele, nu sunt rentabile din punct de vedere economic, polueaza, se vor asigura salarii compensatorii si locuri de munca …  Adrian Paunescu, ca si Corneliu Vadim Tudor, in discursul lui catre mineri, le-a arata acestora ca inchiderea minelor va duce la saracirea orasului si a zonei Vaii Jiului, disparitia locurilor de munca, cresterea somajului, depopularea zonei si altele.

Si cata dreptate a avut Poetul !

Adrian Paunescu  – Eu fara tine

Și brusc am înteles că fără tine
Nici eu în toate mințile nu sunt,
Să fug și să mă-ntorc aici îmi vine,
Să nu-mi mai aflu locul pe pământ.

Atat de grabnic mi-ai intrat in sânge,
Atât de mult trăiești în sinea mea,
Încât și zgârîindu-mă aș plânge,
Temandu-mă ca-n stropi te pierd cumva.

Nu este primavară nicaierea,
Cu muguri morti paltonul ți-l închei.
Cu fierea primaverii caut mierea,
Iar tu exiști, iubito-n locul ei.

Și brusc am ințeles că fără tine,
Eu însumi mor și nu pot învia,
Desi am fost născut, cum știi prea bine,
Ca să te apăr și-mpotriva ta!

Puiu Cretu – Mi-e imposibil fara tine

26 IUNIE 2018, ZIUA DRAPELULUI NATIONAL AL ROMANIEI !


Prin legea nr. 96 din 20 mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua drapelului național al României.

În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Țării Românești, prin care tricolorul roșu-galben-albastru devenea Drapel Național.

De Ziua drapelului autoritățile publice și celelalte instituții ale statului sunt obligate prin lege să organizeze programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei românești, precum și ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

Trei culori – Ciprian Porumbescu

 

Trei culori cunosc pe lume

Ce le tin ca sfânt odor,

Sunt culori de-un vechi renume

Amintind de-un brav popor.

 

Cât pe cer si cât pe lume,

Vor fi aste trei culori,

Vom avea un falnic nume,

Si un falnic viitor.

 

Rosu-i focul vitejiei,

Jertfele ce-n veci nu pier

Galben, aurul câmpiei,

Si-albastru-al nostru cer.

 

Multe secole luptara

Bravi si ne-nfricati eroi

Liberi sa traim în tara

Ziditori ai lumii noi.

 

Iar când fratilor m-oi duce

De la voi si-o fi sa mor

Pe mormânt atunci sa-mi puneti

Mândrul nostru tricolor.

Astazi e ZIUA TA ! Ce bine ca esti, ce bine ca existi, Nicu Alifantis !


La multi ani, NICU ALIFANTIS !

Astazi e ziua de nastere a artistului Nicu Alifantis ! Zi pe care artistul o sarbatoreste pe scena, la Braila, intr-un concert al Corifeilor – ”Tandreturi pentru femei cu cei patru corifei”, alaturi de Alexandru Andries, Mircea Baniciu si Mircea Vintila ! 

Anul acesta, Nicu Alifantis implineste 45 de ani de cariera ! 45 de ani de cand ne incanta cu piesele sale, piese de ”colectie”. A debutat in 1973 cu piesa ”Romanta” pe versurile poetului Miron Radu Paraschivescu.

Medicina… n-a fost sa fie, desi a incercat de doua ori… Conservatorul, nu ! Asa a ajuns la oaste ! Si asa a ajuns in teatru, in Cenaclul Flacara si in inimile noastre !

”Şi am plecat la Buzău, la Transmisiuni. Până să plec în armată, debutasem deja la televiziune, la emisiunea „Teletop“, unde trebuia să stai trei ediţii la rând pe locul 1, la votul publicului, şi apoi intrai în circuit. M-au chemat cei de la TVR, mi-au făcut câteva filmări, apoi eu am plecat la oaste. Acolo, m-au citit. Odată eram în dormitor şi mă dădeau şi la televizor. Băi, soldat, bagă-ţi minţile în cap, tu ştii cine a făcut armata aici?“. Zic: „Nu ştiu, să trăiţi!“. „Aurelian Andreescu! Aşa că termină tu cu prostiile!“ După nişte ani, în aceeaşi unitate a facut armata Gyuri Pascu. Când a ajuns la unitate, l-au întrebat şi pe el: „Băi, soldat, bagă-ţi minţile în cap, tu ştii cine a făcut armata aici?“. A zis: „Nu ştiu, să trăiţi!“. „Nicu Alifantis! Bagă-ţi minţile-n cap!“

”Mi-am găsit drumul, într-adevăr. Am avut şansa să-l dibuiesc, cel puţin, de foarte tânăr. Trăind în lumea teatrului, am început munca în teatru cu un an înainte de munca pe scenă, am avut parte de nişte întâlniri extraordinare. Că erau regizori, că erau poeţi, toate acestea au contribuit la o cizelare permanentă a bunului meu gust vizavi de scriitura propriu-zisă. Şi atunci am constatat că ce scriam pentru cântecele mele erau nişte inerţii, n-aveau niciun rost. După ce am constatat că scriu nişte tâmpenii banale şi că intram în marea şi generoasa categorie a muzicii uşoare româneşti, am zis că nu e cazul şi am băgat nasul în poezie. 

Am avut şansa unui profesor extraordinar în liceu, de limbă şi literatură română, Nicolae Ungureanu, care încă mai trăieşte şi mă văd de câte ori am ocazia cu el, căruia îi port un respect deosebit. Am zis că e clar: trebuie să cânt o poezie bună, cu un mesaj bine conturat şi bine ambalat, din punct de vedere poetic. Bineînţeles că după lupta a fost ca şi muzica să fie la înălţimea versurilor. A fost să fie, Dumnezeu ştie cum, de s-au îngemănat unele cu altele, şi au apărut produsele pe care le ştiţi. Era caraghios să mă apuc de altceva, să anulez o muncă de o viaţă şi să o iau pe un drum pe care nu-l ştiu. Încerc ce am de încercat, marile mele examene: să fac o muzică foarte bună, să mă înconjor de lume care să mă incite la treabă permanent, iar produsele să fie frumos ambalate. De aici a plecat totul, nu e un mare secret, mi-am văzut de treaba mea. Să trăieşti în anul în care eşti”.

Interviu acordat in anul 2011 ziarului Adevarul.

Nicu Alifantis – Portret 

versuri Laurentiu Ulici

”Sunt batrîn, batrîne, timpul nu ma iarta
Anii – nu stiu bine cînd – s-au adunat:
Mai iubind o fata, mai ratînd o carte,
Mai plesnind din biciul rîsului curat;

Mai lovit de soarta, cîteodata, -n fata;
Mult mai des, din spate – de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineata;
Mai plîngînd în zborul unor vagi lastuni;

Mai sedus de glorii care n-au sa vina;
Mai tratîndu-mi clipa pentru-un ceas fictiv;
Mai stingînd lumina tîmplelor, alpina;
Mai cerînd ninsorii tainicul motiv;

Mai purtînd pe umeri muntii iluzorii;
Mai glumind cu mine ca sa nu ma dor;
Mai cazînd din saua certa a rigorii;
Mai cutremurat de un frig interior;

Mai mintind de dragul unui alt dor – sudic;
Mai visînd la umbra morilor de vînt;
Mai pîndind amurgul simturilor, ludic;
Mai crezînd în rima plînsa de cuvînt…

Sunt batrîn, batrîne, timpul îmi împarte
Anii pe din doua, lenes alternînd:
Mai ratînd o fata, mai iubind o carte…

Pîna unde, totusi, pîna unde? Cînd?”

Cei 4 Corifei si inegalabilele lor ”Tandreturi” !


Pentru unii a fost prima data in viata ! Pentru altii… a doua sau a treia oara ! Cert este ca intalnirea de vineri seara, 23 martie, de la Circul Metropolitan Bucuresti cu Cei 4 Corifei – Mircea Vintila, Mircea Baniciu, Nicu Alifantis si Alexandru Andries – a fost mirifica !

Mircea Vintila

Nicu Alifantis

Mircea Baniciu

 

 

 

 

Alexandru Andries

 

 

 

 

 

 

De fapt care e definitia ”Corifeului” ? Dex-ul spune ca una din definitii este ” om de seama, avand rol de conducator, fruntas intr-un domeniu oarecare al artei !”. Dupa aceasta definitie si dupa tot ce au facut si fac pentru Muzica Folk Romaneasca, da – putem spune cu tarie : Mircea Vintila, Mircea Baniciu, Nicu Alifantis si Alexandru Andries sunt ”Cei 4 Corifei” ai nostrii !

 

 

 

 

 

Dar sa revenim la concertul de vineri seara: ce sa va spun, atmosfera creata de public – extraordinara ! Piesele cantate de Corifei – bijuterii, cantate impreuna cu publicul! Publicul – de la copii  la ”tineri” de varsta a treia !

Corifeii au intrat pe rand pe scena circului, in aplauzele si ovatiile publicului – apropo, cele 2500 de locuri din sala circului s-au dovedit totusi neancapatoare, bilete nemaigasindu-se de pe la inceputul lui februarie ! Primul a fost Corifeul Nicu Alifantis, a urmat Corifeul Mircea Vintila – caruia pe parcursul concertului publicul i-a cantat ”La multi ani !”, al treilea a fost Corifeul Alexandru Andries si ultimul intrat in scena a fost Corifeul Mircea Baniciu. Locul fiecaruia pe scena fiind acelasi ca si in celelalte concerte.

In aceeasi ordine au cantat si ne-au incantat !

A inceput concertul Nicu Alifantis, apoi Mircea Vintila, Alexandru Andries si Mircea Baniciu. Atunci cand un Corifeu canta, ceilalti isi aduceau aportul fie cu instrumente de percutie, fie a doua chitara, fie muzicuta sau instrumente ”inventate” gen cel al lui Nicu Alifantis, fie vocea a doua, fie poantele spuse in pauzele dintre melodii – gustate de Corifei, dar mai ales de public. Toate intr-un  tot ce a facut ca fiecare piesa in parte sa fie unica ! Acest concert sa fie UNIC !

Gata ! S-a terminat si bisul si urarea de la final pentru ziua de nastere a lui Mircea Vintila si turul scenei facut de Corifei in aplauzele publicului !

Cum … gata ! Pai eu mai voiam !

 

 

 

 

Daca ai fost acolo, te poti felicita, pentru ca sunt foarte rare concertele in care cei 4 Corifei sunt in acelasi timp pe aceeasi scena ! Poti sa numeri pe degetele de la o mana … Anul acesta, Aurel Mitran – Imblanzitorul de Corifei, impresarul care a reusit sa-i aduca pe aceeasi scena pe Corifei – se pare ca a reusit ce nu a reusit in 15 ani: 5 concerte in 4 orase, cate unul pentru fiecare zi de nastere a fiecarui Corifeu:

  • Pe 31 mai la Braila, de ziua de nastere a lui Nicu Alifantis
  • Pe 31 iulie la Timisoara, de ziua de nastere a lui Mircea Baniciu
  • Pe 13 octombrie la Brasov, de ziua de nastere a lui Alexandru Andries
  • Si unul de ziua ”Imblanzitorului de Corifei”, Aurel Mitran, la Bucuresti, prin noiembrie.

Nu ati fost inca la nici un concert al Corifeilor?

Nu ratati ! Sunt ”Unicat” fiecare dintre ele !

Se intreba cineva … mai ieri: Daca va mai fi un concert peste 5 ani? Si daca va mai fi un alt concert, cu alti corifei ?

Raspunsuri…

La prima intrebare : Eu, noi … am vrea cate un concert al Corifeilor, macar odata pe luna, prin toate orasele tarii !

La a doua intrebare : La noi, deasupra Corifeilor nu este nimeni ! Nici macar Zeii ! Sub ei … nu poate fi altcineva ! Corifeii sunt UNICI !

24 ianuarie 1859 – 24 ianuarie 2018


Unirea Principatelor Române sub

Alexandru Ioan Cuza

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria noastra ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești – în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza; peste o săptămână, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, si profitând de faptul că Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de același domnitor, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu două principate conduse de același domnitor.

Marele merit al domnitorului Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituție.

După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, unirea celor doua principate a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

Pavel Corut – Candela 

Prefa-te inima in foc,
Aprinde candela diseara
Pribeagului fara noroc;
Stapanului furat de tara.

Si fa-te inima stejar
Sa-i dai a umbrei mangaiere
Caci s-a hranit numai din amar
Si s-ambatat doar din durere.

Primeste-l Doamne in Casa Ta
Pe domnul trist si-nsingurat
Pe Cuza inima de stea
Si iarta-ne ca l-am tradat.

Smulge-ti coroana cea de spini
Lasati-i fruntea in lumina
Pribeagului printre straini
Stapanului lipsit de vina.

Sa-si poarte ochii catre noi
Iertarea lui de izbavire
Caci am ajuns pustii si goi
Saraci la minte si simtire.

Pe noi in Cer el ne-ar fi vrut
Caci se facuse a noastra vrere
Noi l-am tradat si l-am vandut
Orbiti de patimi si avere.

Primeste-l Doamne in Casa Ta
Pe domnul trist si-nsingurat
Pe Cuza inima de stea
Si iarta-i pe cei ce l-au tradat.

Daniel Avram – Candela

Nimic nu iese asa cum vrei !


Alexandru Andries – Nimic nu iese-aşa cum vrei 

ba e soare, ba iar plouă … 
nu-i calendarul care-l crezi
e-o conspiraţie mondială

pe care n-o mai controlezi…

cîte particule greşite
se mişcă-n apa care-o bei ?

ai vrea un muşchi de vită-n sînge

şi-n farfurie-ai tăiţei !!!

nimic nu iese-aşa cum vrei decît foarte rar
nimic nu iese-aşa cum vrei

ai de vorbit cu avocatul
care te-ngroapă în hîrtii

şi telefonul moare-ntruna

degeaba-i cumperi baterii !!!

ai drumuri multe – o grămadă …

în graba mare uiţi de chei

şi doar cînd uşa se închide

în creier ţi se-aprind scîntei …

nimic nu iese-aşa cum vrei decît foarte rar
nimic nu iese-aşa cum vrei

toate-aparatele se strică
dar nu subit … şi nu aşa !!!

şi nu există explicaţii

pe care să te poţi baza

deasupra ta, două studente
cu tatuaje şi cercei
tot cară mobilă pe scară …

fii calm şi lasă nervii – hei !!!

nimic nu iese-aşa cum vrei decît foarte rar
nimic nu iese-aşa cum vrei

La multi ani, ROMANIA !


Adrian Păunescu – Dacă te afli cumva-n Europa

Dacă te afli cumva-n Europa, 
Să zicem spre est, spre sud-est,
Acolo e ţara de care e vorba
Aicea, în cântecu-acest.

E ţara românilor, nemuritoare,
O ţară de suflet şi dor,
O ţară ce dă a ei dulce culoare
Pământului nemuritor.

Dacă ţi-e foame sau dacă ţi-e sete,
Cum i se-ntâmplă oricui,
Copilule bun al întregii planete,
Oricărui român să i-o spui,

Iar el îşi va da pat şi pîine şi sare
Şi apă de proaspăt izvor,
În ţara românilor nemuritoare
Oameni şi pietre nu mor.

Sunt încă destul de făcut pe planetă
Românii şi ei oameni sunt,
Dar dacă sunt oameni ca ei pe planetă
Nimic nu-i pierdut pe Pământ.

E ţara românilor, nemuritoare,
O ţară de suflet şi dor,
O ţară ce dă a ei dulce culoare
Pământului nemuritor.

Evandro Rosetti – Daca te afli cumva-n Europa

La multi ani, Romania !


Ioan Nenițescu – Țara mea

Acolo unde-s nalţi stejari 
Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Acolo unde-i cer senin
Şi ca seninul cer zâmbesc
Femei, ce poartă l-al lor sân
Copii ce pentru lupte cresc,

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane,
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat,
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat,

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

scrisă la 3 februarie 1890, la București.

Tudor Gheorghe – Acolo este ţara mea

LA MULTI ANI, ROMANIA !


George Cosbuc – Cantec

Ti-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,
Din stejarul Romei tu mlãditã ruptã,
Si-ti cântai amarul din caval si nai.
Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptã
Stefan si Mihai.
Când ti-or pune piedici dusmanii sã cazi
Spada ta sã fie si de-acum, române,
Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,
Si te-ncrede-a pururi cã vei fi si mâine
Tare cum esti azi.
Sus ridicã fruntea, vrednice popor!
Câti vorbim o limbã si purtãm un nume,
Toti s-avem o tintã si un singur dor –
Mândru sã se nalte peste toate-n lume
Steagul tricolor!

Festivalul național de folk „Chira Chiralina” Ediția a XI-a, Brăila, România, 25 – 26 noiembrie, 2017


Festivalul concurs este un eveniment anual, competitiv şi are drept scop descoperirea şi promovarea a noi talente interpretative şi de creaţie ale muzicii folk, de continuarea unei importante tradiţii a genului la Brăila. Pe toate durata festivalului vor avea loc recitaluri de muzică folk, prin care tinerii concurenţi vor putea veni în contact cu nume consacrate ale genului. 

Condiţii

La înscrierea pentru concurs pot participa cetăţeni români şi străini, rezidenţi sau azilanţi în România, indiferent de sex şi religie.

Se pot înscrie în competiţie concurenţi cu vârsta cuprinsă între 16 și 35 de ani, împliniți până la data preselecției.

Concursul se desfăşoară live. Câștigătorii marelui premiu ai ediţiilor precedente nu pot participa la concurs. Câştigătorii unor competiţii de gen din ţară, care întrunesc condiţiile de vârstă şi repertoriu vor fi admişi în concurs fără preselecţie, pe baza copiei diplomei de laureat.

Înscrierea în concurs

Regulamentul Concursului poate fi găsit la Centrele de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale, Centre culturale, Şcolile Populare de Arte şi Meserii, Casele municipale şi orășenești de cultură din întreaga ţară, la secretariatele instituțiilor de învăţământ superior muzical sau nemuzical, al teatrelor muzicale etc.

Înscrierea în concurs se face pe bază de Fișă de participare (conform anexei). Fișa va fi însoțită de fișiere atașate e-mail care conțin repertoriul de concurs, mai precis 3 piese demo, compoziţii proprii.
La înscriere, dosarul fiecărui candidat va mai conține:
a. copie după cartea de identitate;
b. un CV personal;
c. 2 fotografii color pe suport digital, în format jpg.

Acestea vor fi trimise Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Brăila, Piața Traian, nr. 2 cod poștal 810153, telefon și fax +40.239.614.710 Brăila sau pe adresa de e-mail festival.braila@gmail.com până la data 17 noimbrie 2017.

Premii:

Marele premiu – 5.000 lei
Premiul I – 2.500 lei
Premiul II – 2.000 lei
Premiul III – 1.500 lei
Premiul pentru cea mai buna creatie – 1.000 lei
Premiul pentru virtuozitate instrumentala – 1.000 lei
Premiul de popularitate – 1.000 lei

Regulamentul festivalului si Fisa de inscriere:

Regulament festival folk 2017

Fisa de inscriere festival folk 2017

https://www.facebook.com/festival.folk.chira.chiralina/