Picatura de Poezie si Folk


Cincinat Pavelescu (20 oct.1872 – 30 nov.1934)  

Cântec

Un fluviu calm aş vrea să fiu, Cincinat_Pavelescu
Un fluviu calm cu ape line,
Să ningă luna peste mine
În clare nopţi, argintu-i viu.

Şi tu, o insulă să fii,
O insulă de roze pale
Să zboare-adeseori petale
Pe linul undei aurii.

O insulă de flori şi şoapte
Muiate-n aer de amurg…
Şi eu, în jurul tău să curg,
Mângâietor ca şi o noapte.

Benedict Popescu – Cântec în doi

 

 

Se intampla AZI !


Duminica 30 noiembrie

* Festivalul National de Muzica Folk – Chitara Dunarii – ed. VII-a, la Centrul Cultural Judetean Calarasi – sala Barbu Stirbei, Calarasi.

Recitaluri – Vasile Șeicaru, Gheorghe Gheorghiu,Dinu Olărașu, Ducu Bertzi, Clara Mărgineanu, Alina Manole, Puiu Crețu, Ovidiu Mihăilescu, Tatiana și Marius Ojog.

* Concert Cornel Tudose & Catalin Popa, la Bistro, Bucuresti, de la ora 18.00

 

 

29 30 1 chitara dunarii30 Cornel Tudose

 

 

 

Picatura de Poezie si Folk


Maria Calinescu

Mi-e dor, mi-e tare dor

Mi-e dor de clipele în care
mă încânta doar, cântecul de mare.

Mi-e dor de foșnetul de frunze,
de zumzetul
din zborul lin de gâze.
Mi-e dor, atât de dor,
de fuga vântului prin plete
ce în atingeri blândeMaria Calinescu
îngână în duete,
fără cuvinte scrise din vechile-amintiri,
răspunsul însă-i dat
de crude ne’mpliniri.

Mi-e dor de roua în petale de crin alb,
și de parfum suav din trandafir rozalb,
cândva râdeau în curcubeul ploilor curate
ce atingeau petala
în ritmuri sacadate.

Mi-e dor de anotimpuri de altădată
când toate îmi păreau o punte-n timp
brodată,
când visul avea aripi și se-nălța la soare,
iar, eu vedeam o lume în care
nu se moare.

Mi-e dor să pot privi la luna călătoare,
să pot zbura în ceruri,
doar lor,
le sunt datoare.
Mi-e dor de chipul drag ce-i înger între aștri
prin ochiuri de lumină, ce-mi par acum
albaștri.

Mi-e dor de mine însumi
de cum eram odată,
când împleteam din vise coroane cu scântei,
vedeam frumos în toate,
ca-n florile de tei.

Dar ce păcat ca viața are doar, un sens
și uneori sortirea se-mbracă în nonsens,
iar viața este puntea spre o altă viață,
și sfântul legământ pare un fir de ață….

OVIDIU SCRIDON – Mi-e dor