Picatura de Poezie si Folk


ffgfgfg
Se aștern peste noi doar iluzii și ceață
Vinul meu a-nghețat pe fereastra de gheață
Ce rost azi să te văd sau să-ncerc să te strig
E Decembrie, alb, beau cafea și mi-e frig.

Prin oraș mai plutesc doar himere de abur
Eu muncesc, scriu tăceri, respir aer de sabur
Vezi tu azi viața mea nu se-nchină la tot
Ce-am trăit, am iubit, l-am urât pe „nu pot”.

Mă trezesc, te respir și-mi iau inima-n palme
Trupul meu gol de noi, de furtuni astăzi calme
Parc-aud cum mă strigi cu un glas răgușit
Albul tău din priviri lasă răni de granit.

Mai ascult legănat în tăcere uitarea
Prin poeme și foi peregrină-i chemarea
Domnul meu, mi-e târziu, ți–amintești acel dans
Când cu ochi-ți adânci mi-ai pus viața-n suspans?

Se aștern peste noi amintiri efemere
Prin oraș azi e frig și văd umbre stinghere
Pe pervaz cana mea de cafea s-a golit
Doar cămașa ce-o porți știe cât te-am iubit.

Luminița Amarie

Florin Thomits  Turturi Metalici