Nimic nu iese asa cum vrei !


Alexandru Andries – Nimic nu iese-aşa cum vrei 

ba e soare, ba iar plouă … 
nu-i calendarul care-l crezi
e-o conspiraţie mondială

pe care n-o mai controlezi…

cîte particule greşite
se mişcă-n apa care-o bei ?

ai vrea un muşchi de vită-n sînge

şi-n farfurie-ai tăiţei !!!

nimic nu iese-aşa cum vrei decît foarte rar
nimic nu iese-aşa cum vrei

ai de vorbit cu avocatul
care te-ngroapă în hîrtii

şi telefonul moare-ntruna

degeaba-i cumperi baterii !!!

ai drumuri multe – o grămadă …

în graba mare uiţi de chei

şi doar cînd uşa se închide

în creier ţi se-aprind scîntei …

nimic nu iese-aşa cum vrei decît foarte rar
nimic nu iese-aşa cum vrei

toate-aparatele se strică
dar nu subit … şi nu aşa !!!

şi nu există explicaţii

pe care să te poţi baza

deasupra ta, două studente
cu tatuaje şi cercei
tot cară mobilă pe scară …

fii calm şi lasă nervii – hei !!!

nimic nu iese-aşa cum vrei decît foarte rar
nimic nu iese-aşa cum vrei

Reclame

La multi ani, ROMANIA !


Adrian Păunescu – Dacă te afli cumva-n Europa

Dacă te afli cumva-n Europa, 
Să zicem spre est, spre sud-est,
Acolo e ţara de care e vorba
Aicea, în cântecu-acest.

E ţara românilor, nemuritoare,
O ţară de suflet şi dor,
O ţară ce dă a ei dulce culoare
Pământului nemuritor.

Dacă ţi-e foame sau dacă ţi-e sete,
Cum i se-ntâmplă oricui,
Copilule bun al întregii planete,
Oricărui român să i-o spui,

Iar el îşi va da pat şi pîine şi sare
Şi apă de proaspăt izvor,
În ţara românilor nemuritoare
Oameni şi pietre nu mor.

Sunt încă destul de făcut pe planetă
Românii şi ei oameni sunt,
Dar dacă sunt oameni ca ei pe planetă
Nimic nu-i pierdut pe Pământ.

E ţara românilor, nemuritoare,
O ţară de suflet şi dor,
O ţară ce dă a ei dulce culoare
Pământului nemuritor.

Evandro Rosetti – Daca te afli cumva-n Europa

La multi ani, Romania !


Ioan Nenițescu – Țara mea

Acolo unde-s nalţi stejari 
Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Acolo unde-i cer senin
Şi ca seninul cer zâmbesc
Femei, ce poartă l-al lor sân
Copii ce pentru lupte cresc,

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane,
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat,
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat,

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

scrisă la 3 februarie 1890, la București.

Tudor Gheorghe – Acolo este ţara mea

LA MULTI ANI, ROMANIA !


George Cosbuc – Cantec

Ti-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,
Din stejarul Romei tu mlãditã ruptã,
Si-ti cântai amarul din caval si nai.
Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptã
Stefan si Mihai.
Când ti-or pune piedici dusmanii sã cazi
Spada ta sã fie si de-acum, române,
Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,
Si te-ncrede-a pururi cã vei fi si mâine
Tare cum esti azi.
Sus ridicã fruntea, vrednice popor!
Câti vorbim o limbã si purtãm un nume,
Toti s-avem o tintã si un singur dor –
Mândru sã se nalte peste toate-n lume
Steagul tricolor!