Melodia zilei !


Alexandru Andries – Clipa mea

Piesa de pe album: Alb Negru (1999) 

Muzica si versuri Alexandru Andries

În dormitor era curat
Şi, poate, numai lîngă pat
Era uşor de observat
Cum praful se-aşeza,
De la ţigara ta,
Un punct prea luminos,
Aşa cum toate-mi ies mereu pe dos…

Te-ai prefăcut că nu-i tîrziu
Şi că nu vezi cît de pustiu
Era oraşul – un sicriu
Din sticlă şi beton,
Reclame de neon
Te-au dus spre casa mea,
Un alt loc din care mîine vei pleca…

În parc, pe bancă, era frig,
Puteam, dac-aş fi vrut, să strig,
Da’ n-avea nici un rost să strig,
Tot n-ai fi auzit,
În zgomotul cumplit
Din staţia de tramvai
Şi-atîţi cîţi ţi-au mai spus ca mine „hai !”

În hol m-ai întrebat, încet,
Cu ochii ţintă în parchet,
Dacă n-aveam nici un regret
Sau altceva special
În zgomotul egal
Al ploii pe asfalt
Ca o perdea de perle şi bazalt.

Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrăcat,
Peste cearşaful alb din pat,
Un alb şi mai imaculat
S-a aşezat uşor
Ca ceaţa sub un nor…
Erai altcineva;
Ţigara doar în cameră ardea…

Te caut încă şi acum
În praful aşezat pe drum,
În urmele-nvelite-n scrum
La mine pe balcon,
În cărţi de telefon,
Da’ nu eşti nicăieri
Şi vin spre mine-aşa de multe seri…

Te văd cînd dorm cum vii mereu,
Te-aşezi chiar lîngă patul meu
Şi ştiu că-ţi vine-aşa de greu
Să-mi spui ce-ar fi de spus,
De mult e timpul dus
Şi de-aia nici nu spui:
E clipa mea cînd eşti a nimănui…

Anunțuri

100 de ani de la Marea Batalie de la Marasesti – 6 august 1917


Adrian Păunescu: ”Aș vrea să fiu noroiul de pe bocancii soldatului român care a făcut Unirea !”

6 august 1917 – începe Bătălia de la Mărășești

În urmă cu 100 de ani, la 6 august 1917, începea Bătălia de la Mărășești între România și Germania. Acestă bătălie (6-19 august) a fost episodul cel mai glorios al Primului Război Mondial și una dintre cele mai mari victorii din istoria noastră militară. Batalia de la Mărășești a rămas un simbol al spiritului de sacrificiu de care este capabila armata română, un simbol al spiritului de sacrificiu al poporului roman !

Pentru România, iarna anului 1916-1917, a fost iarna durerii, dar și a speranței. Armatele germane invadaseră țara noastră: Muntenia și Oltenia ocupate, Moldova – trunchiată – plină de refugiați și bântuită de o cumplită epidemie de tifos exantematic. Soldații flămânzi cerșeau mâncare pe la porțile caselor. Tabloul haosului era complet.

În acea iarnă disperată, statul român a hotărât să-și adăpostească tezaurul la Moscova.

Iată cum descria I.G.Duca (pe atunci ministru al Culturii) retragerea populației spre Moldova, singura rămasă neocupată:„Spectacolul drumurilor era de nedescris. Bărbați, femei, copii, bolnavi, bătrâni, schilozi, pe jos, în trăsuri, în căruțe, călări, umblau în ploaie, pe vânt, pe ninsoare. Unii nu mai puteau înainta și cădeau sleiți de puteri și lihniți de foame de-a lungul drumurilor. Alții mureau în șanțuri și trupurile lor descompuse erau lăsate pradă corbilor. În depărtare se auzeau focurile inamicului, copiii țipau, femeile plângeau, oamenii răcneau, ploaia nu mai înceta, gerul se întețea, într-o parte un sat era bombardat, într-alta se vedeau flăcări de incendiu”.

După lunile de iarnă, cumplite, a urmat o perioadă de refacere a armatei române, cu ajutorul Misiunii militare franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. Armata română, slab echipată si cu armament inferior – au fost subunităti care au luptat în opinci, în condiții inumane – reechipată și cu moralul refăcut, avea să dovedească adversarilor că e o forță demnă de respect.

Pentru a spori încrederea soldaților, regele Ferdinand le-a promis reforma agrară și votul universal.

 „PE AICI NU SE TRECE”

În vara anului 1917, s-au desfășurat 3 operațiuni militare la Mărăști, Mărășești și Oituz împotriva armatelor germane și austro-ungare. După un prim succes obținut la Mărăști, la 6 august 1917, începe cea mai importantă operațiune militară  desfășurată de Armata Română în Primul Război Mondial.

Eroii acestei operațiuni au fost generalii Constantin Cristescu și  Eremia Grigorescu. 

Operaţiune complexă, de apărare şi menţinere a liniei frontului punctată de 61 de riposte ofensive din partea românilor, era desfăşurată în condiţiile în care armata rusă, în plină disoluţie revoluţionară, îşi părăsea poziţiile.

Germanii şi austro-ungarii plasaseră lângă Mărăşeşti 12 divizii cu peste 1100 tunuri şi au început atacul prin focuri de artilerie germană asupra luncii Siretului, apărată de ruşii care începuseră să se retragă din faţă trupelor inamice. Pe poziţiile lor au intervenit însă soldaţii români .

Sub deviza generalului Eremia Grigorescu „Pe aici nu se trece”, ostașii români au înțeles îndemnul și au oprit înaintarea trupelor inamice, chiar prin lupte la baioneta si in camasi. Rezistența acestora a fost neobişnuit de dîrză în decursul celor 14 zile de lupte de la Mărăşeşti, continuate apoi şi la Varniţa şi Muncelu. 

Cele mai dure încleștări între Armata Română și cea germană au avut loc chiar pe locul unde ulterior s-a construit Mausoleul.

Dramatismul acestei bătălii  este dat și de bilanțul ei. Peste 27.000  de soldați români și-au pierdut viața, au fost răniți sau au fost dați dispăruți.

 

În rândul opiniei publice, victoria româneasca a avut un puternic ecou aceste fiind foarte bine ilustrat in presa vremii.

Astfel la câteva zile după încheiera bătăliei The Times scria: „Singurul punct strălucitor in Răsărit se găsește in România, unde armata reconstituită atacă viguros frontierele Carpațior, obținând succese apreciabile.”

În acelasi ton și ministrul de război al Franței, aprecia scuccesul românesc: „Armata franceză a aflat cu bucurie despre frumoasele succese ale armatei române (…) Rog trimiteți felicitările cele mai calduroase și urările cele mai vii ale soldaților francezi către frații lor de arme.”

Succesul armatei romane in batalia de la Marasesti, Marasti si Oituz  a  creat o breșă dispozitivul inamic, care a condus la generalizarea operațiunilor ofensive pe frontul românesc si ale armatelor aliate.

Dar cel mai importat, victoria armatei romane de la Marasesti – 1917 a redeschis sperantele si visele de unire ale Transilvaniei, Bucovinei, Basarabiei si a altor tinuturi romanesti, ocupate vremelnic de vecini – Ungaria, Bulgaria si Rusia Bolsevica, unire ce avea sa se infaptuiasca la 1 Decembrie 1918.

Surse internet.

Vasile Şeicaru – Treceţi batalioane române Carpaţii 

Un album in trei melodii „Alexandru Andries – Despre distante – 1988”


„Despre distante” este al 5 -lea LP al lui Alexandru Andries, editat de ELECRECORD si lansat in 1988. LP-ul contine 14 piese, din care prima instrumentala. 

A aparut ulterior  si sub forma de casata MC, fara piesa „E maine departe” , dar continand in plus piesele „Dimineaţa şi noi”, „O sută de ani”, „Te rog, nu te speria”.

Albumul a fost reeditat si remasterizat in 2004, pe colectia „50-30-20”

Versuri, muzică, orchestraţii – Alexandru Andrieş

Au colaborat:

Maria Ioana Mîntulescu – voce
Mircea Marcovici – bass
Mihai Farcaş – Tobe, percuţie
Attila A.G. Weinberger – ghitară
Dan Mîndrilă – saxofon tenor
Înregistrările au fost efectuate la studioul Tomis Bucureşti, nov-dec 1987
Redactor muzical: Romeo Vanica
Maestru de sunet: Theodor Negrescu
Grafica: Alexandru Andrieş

Listă piese (LP):

1 Fără cuvinte 1.01
2 Ea e serioasă tot timpul 3.25
3 Surpriză, surpriză 3.45
4 Singur fără tine 1.49
5 Cercei în urechile ei 4.34
6 Cînd stai acasă 1.29
7 Dacă azi ai veni şi mi-ai spune hai 1.20
8 E mîine departe 1.14
9 Zile egale 2.23
10 Margine de seară 4.12
11 Mica prinţesă fără micul prinţ 3.15
12 Despre distanţe 1.48
13 Foarte interesant 2.25
14 200.000 de ani-lumină de casă 3.10

Pe versiunea MC, în plus:

  1. Dimineaţa şi noi07
  2. O sută de ani04
  3. Te rog, nu te speria15

Zile egale

Telefonul pentru mine e un duşman,
Îl ţin pe podea, ascuns după divan,
Pentru mine niciodată nu sună,
Şi cînd sună, nu-i zi bună,
Zău, nu,
Tu nu eşti la celălalt capăt…
De ce nu, nu ştiu, e-n jur pustiu
Şi-atunci la plimbare pe stradă ies !

Rareori mă salută cineva
Şi-asta doar dac-are nevoie de cîte ceva,
Eu cu toată lumea m-am purtat frumos
Dar lucrurile mi-au ieşit mereu pe dos,
Zău,
Azi aş fi avut nevoie de tine,
Te-am sunat, te-am căutat, dar în zadar:
Încerc mîine iar !

Zile egale peste mine apasă,
Închid fereastra să nu intre-n casă,
Da’ ele se strecoară prin geamul crăpat
Şi se-aşează peste tot, pe masă, pe pat,
Pe scaun…
Urma lor fină
Transformă camera mea în vitrină…
N-ai vrea să intri, să cumperi ceva ?

Un album in trei melodii „Vasile Seicaru – Iubirea noastra – 1986”


Dupa debutul discografic din 1984 cu albumul intitulat „Aruncarea in valuri”,

Vasile Seicaru lanseaza in 1986 al doilea LP intitulat Iubirea noastră , editat de casa Electrecord.

Albumul conține 10 piese, compuse integral de către interpret, 8 dintre ele pe versurile poetului Dan Verona și câte unul pe versurile lui Radu Stanca și George Tarnea.

A1 – Îmbrățișarea Mării – versuri Dan Verona

A2 – Dragostea, Destin Străvechi – versuri Dan Verona

A3 – Ziua – versuri Radu Stanca

A4 – Iubirea Noastră – versuri Dan Verona 

A5 – Romanță Între Două Trenuri – versuri Dan Verona

 

B6 – Monumentul Păcii – versuri Dan Verona

B7 – Dragostea Cu Patru Foi  – versuri Dan Verona

B8 – Tango Retoric – versuri  George Țărnea

B9 – Cîntec Pentru Fiul Meu – versuri Dan Verona 

B10 – Circul – versuri Dan Verona

Voce – Vasile Șeicaru

Claviaturi si orchestratia – Mircea Dragan la piesele 1-4, 6-9

Chitara solo – Adrian Ordean la piesele 1-3, 6, 8

Pian – Mihaela Serban la piesele 5,10 

„Eu nu ştiu dacă-i bine sau e rău
Dar de-am trăi în veacuri separate
Aş cere să mă nasc în veacul tău
Căci fără tine viaţa nu se poate
Şi când visez în noapte uneori
Că te răpeşte o străină zare
Îţi jur pe toate sfintele ninsori
Pedeapsă ca aceasta nu-i mai mare”

 

Un album in trei melodii „Nicu Alifantis – Masina de scris mare – 1984”


In emisiunea Hai – Hui prin Sufletul Folkului de luni 8 mai 2017, la rubrica Un album in trei melodii, vom prezenta LP – ul lui „Nicu Alifantis – Masina de scris mare” aparut in 1984.

Nicu Alifantis: „În 1984 mai toți prietenii mei mă băteau la cap să mai scot un disc și mă certau că a trecut prea mult timp de la „După melci” și că lumea vrea cantecele mele pe un album. Mă mai șicanau spunându-mi că ar fi momentul să scot un disc cu piese, nu povești pentru copii… 
Mai în glumă, mai în serios mi-au băgat ideea asta în cap, drept pentru care mă hotărăsc și mă apuc de treabă. Contactez Electrecordul, le fac oferta, ei o acceptă, facem programările de studio, mă apuc de treabă. Omul de bază cu care mă consult și cu care aleg piesele, este Dan Bădulescu. Îl rog să facă orchestrațiile. La vremea când am început discuția cu Dan, nu aveam decât 7 piese gata. „Umbra”, „Trecea un om”, „Întâmplare simplă”, „Sonet”, „Emoție de toamnă”, „Dacă tu ai disparea” și „Balada blondelor iubiri”. Erau puține. Mai aveam nevoie de câteva. Am început să dau iama prin poezii, însă doar una m-a inspirat, „Scrisoare” a Danielei Crăsnaru. Între timp îmi veniseră câteva idei care i-au plăcut mult lui Dan, dar pentru care nu găsisem poeziile adecvate. Intrasem deja în panică și pentru că nu voiam să renunț la ele, l-am rugat pe Andrieș să-mi scrie textele. Era pentru prima dată când apelam la un textier, făcând întâi muzica. Nu eram foarte optimist pentru că știam că Andrieș scrie doar pentru el, iar peste toate astea se lăsa și foarte greu, se dădea ocupat, în fine, am insistat și până la urmă a acceptat. I-am dat temele muzicale, iar după ce m-a ținut în șah câteva săptămâni, mi-a adus textele pentru „Maria lângă geam”, „Cântec scurt” și „Maria”. Erau frumoase și foarte pe sufletul meu. Nu mi-a cerut niciun ban, ceea ce m-a impresionat și mai tare. 

Simțeam însă că lipsește ceva, o piesă instrumentală care să povestească albumul, să treacă în revistă temele principale ale pieselor de pe disc. Cine putea să facă bine așa ceva? Adrian Enescu. L-am sunat, ne-am întâlnit, i-am povestit ce vreau și așa au apărut ceilalți instrumentiști, respectiv quartetul de corzi și cei trei suflatori. Colaborarea cu Adrian a fost fascinantă. L-am asistat când scria orchestratiile. Eu îi cântam piesele, el alegea fragmentul reprezentativ din fiecare cântec și îl orchestra. Scria uluitor de repede, gândind pe track-uri quartetul și suflătorii în așa fel încât înregistrarea să sune asemenea unei orchestre mari. S-au suprapus track-urile cu instrumentiștii pe care și i-a ales de la Filarmonica, fiecare track cântat într-un altfel, iar rezultatul a fost impresionant. Asa s-a nascut a doua piesa de pe album intitulată „Autobiografie”.

Grafica a făcut-o Andries. Simplă, folosind o fotografie a unei maşini vechi de scris, făcută de Radu Vintilescu. Întregul material avea un aer uşor retro, cu sunet acustic, aşa încât maşina veche de scris era o radiografie perfectă a ceea ce se întâmpla pe album.
Din păcate sau nu, albumul nu a avut titlu, așa că toată lumea i-a spus Mașina de scris…”

Albumul a aparut in format LP – vinyl, la ELECTRECORD, in 1984 si contine 12 piese:

1 Maria lângă geam (N.Alifantis / Alexandru Andrieș) 
2 Autobiografie (N.Alifantis / Adrian Enescu)
3 Umbra (N.Alifantis / Adrian Păunescu)
4 Trecea un om (N.Alifantis / Elena Farago)
5 Întâmplare simplă (N.Alifantis / Lucian Blaga)
6 Sonet (N.Alifantis / William Shakespeare / George Lesnea)
7 Cântec scurt (N.Alifantis / Alexandru Andrieș)
8 Emoție de toamnă (N.Alifantis / Nichita Stănescu)
9 Scrisoare (N.Alifantis / Daniela Crăsnaru)
10 Dacă tu ai disparea (N.Alifantis / Adrian Păunescu)
11 Balada blondelor iubiri (N.Alifantis / George Țărnea)
12 Maria (N.Alifantis / Alexandru Andrieș

Nicu Alifantis – voce, chitară, editor, producător muzical / Dan Bădulescu – chitară, voci, orchestrații /

Theodor Nucu Mazilu – bass / Mihai Farcaș – tobe, percuții / Adrian Enescu – pian, orchestrație „Autobiografie” /

Doru Căplescu – trompetă / Elena Mihai – oboi / Ilie Macovei, Sorin Minghiat – flaut / Constantin Predețeanu – fagot / Cezar Marin – vioară / Dima George Florian – vioară / Andrei Juvină – violă / Corneliu Faur – violoncel /

Mira Moreno – voce.

 

Casa de Discuri Electrecord, înregistrări Studioul „Tomis” București,

maestru de sunet Theodor Fredi Negrescu,

redactor muzical Ștefan Cărăpănceanu,

foto Radu Vintilescu,

grafică copertă Alexandru Andrieș

 

 

 

 

“Flori pentru suflet – Remember Florian Pittiș” 12 – 14 mai 2017, Bucuresti, Parcul Titan


 

“Flori pentru suflet – Remember Florian Pittiș” este un eveniment cultural-artistic conceptual, organizat de Primăria Sectorului 3, pentru al cincilea an consecutiv, în Parcul Titan. Florian Pittiș reprezintă în inimile și conștiința românilor un ideal de spirit de-a pururi tânăr și liber.

Moțu a inspirat generații întregi de tineri să citească, să gândească, să trăiască frumos.

Evenimentul “Flori pentru suflet – Remember Florian Pittiș” este o sărbătoare a spiritului, în care artiștii și publicul își arată prețuirea față de cel care a fost Florian Pittiș.

Evenimentul, care a devenit o tradiție, reunește, în fiecare an, public din toate generațiile, inclusiv copii, care au astfel șansa să îl cunoască pe cel care a fost mentorul bunicilor sau părinților lor. Conceput ca un eveniment de stare, în care muzica și poezia se împletesc cu proiecții video, spectacolul reunește artiști legați indisolubil de Florian Pittiș sau cărora Moțu le-a marcat destinul artistic.

Ediția a V-a, fiind una aniversară, se va desfășura sub forma unui festival și va avea loc vineri, sâmbătă și duminică, între 12 și 14 mai, la scena din Parcul Titan. Spectacolele vor începe la ora 18.00 și se vor încheia la ora 21.00.

Pe parcursul evenimentului, pe platforma de la intrarea în Parcul Titan, va fi amenajat un tărg de produse hand-made, în cadrul căruia vor fi prezentate costume populare românești, bijuterii, decorațiuni din sticlă și lemn, precum și diverse obiecte decorative, toate lucrate manual.

Accesul publicului este liber.

Program Festival “Remember Florian Pittiș – Flori pentru suflet”

Vineri, 12 mai: Marius Matache & Folk Band Imperfect, Florian Chilian Pre@clasic, Vița de Vie Acu2tic, Alina Manole cvintet

Sâmbătă, 13 mai: Cosmin Vaman și Trupa Spam, Zoia Alecu, Marius Bațu, Nicu Alifantis & ZAN, invitat special Mihai Neniță

Duminică, 14 mai: Vasile Șeicaru, Ducu Bertzi & Friends, Mircea Vintilă & trupa Brambura, Mircea Baniciu & Band

 

 

O melodie, enigmatica … in timp!


 

Valeriu Sterian – Iluzia Unei Insule

Piesa lansata in 1982

Muzica Valeriu Sterian

Versuri Adrian Paunescu

Diseara-i plecarea în insula mea
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntîrzia
caci cîini-politisti s-ar putea sa apara.

Nu-ti face probleme, birjarul e mort
si caii sînt morti si trasura e moarta,
fugim fara martori în nu stiu ce port,
în insula mea la cinci capete sparta.

Acolo, vom creste copii monstruosi,
lachei de metal si de mîzga vor rîde,
cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color, de deochi,
si le vom trimite în lume de-a rîndul,
ca-n sticle bagîndu-le în cîte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casa pastrîndu-l.

Si ziua întreaga, noi goi, fara tiv,
pe sanii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv
grîu dulce si lenes, pe coapsele tale.

Te-astept deocamdata. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudata poveste;
iar cînd vei urca e-n zadar sa te sperii
trasura ca moartea parîndu-ti ca este.

E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu faclii, patru mii sase sute,
zadarnic te sperii ca ninge mereu,
ca strajile drumului fumega mute.

Hai vino si urca si spune ceva
birjarul e mort, are sînge de cîrja
te-astept fara martori în insula mea,
port haine de nuc, sînt aproape o birja.

Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o,
sa stii ca, în insula mea, totusi sînt,
eu, movila celui mai proaspat mormînt,
întinde piciorul si calca, iubito!

Si asta e totul. Plecarea-i diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.