O melodie de seara …


Adriana Ausch

Adriana Ausch – Drumul meu

Te vad dimineata, prin fata mea treci
Nu te-opresti niciodata, spune-mi de ce nu te-opresti…

Drumul meu e nou si drept,
Nu pot sa ma-opresc din mers,
Drumul meu e drept si lin
si deasupra-i cer senin.

Imi spui ca-i un drum nou pe care-l strapungi
De-unde stii unde duce si cat e de greu s-ajungi?

Niciodata n-a fost greu
Si de mers am mers mereu,
Drumul nou pe care sant
Serpuieste pe pamant.

Cum poate sa fie ceva nou ce-mi spui,
Cand literele-s vechi si-altele noi nu poti sa pui?

Litere de-i numara,
Doua’sapte vei afla,
Dar cuvinte sant in carte
De ne-ajung pana la moarte

Si tot as mai vrea ceva sa te intreb,
De-unde stii c-asa este ce-mi spui, ca sa pot sa cred?

Aici m-am nascut de mult,
De-atunci vantul il ascult,
El imi spune cu-a lui boare
De e ploaïe, de e soare…

Anunțuri

Picatura de Poezie si Folk


Tudor Arghezi

Testament

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin rapi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brâncitudor-arghezi
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrişovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzând în piscul datoriei tale.
Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.
Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
Zace mania bunilor mei.

Vasile Mardare – Nici o carte

 

Picatura de Poezie si Folk


Rainer Maria Rilke – Ingerii

Cu toti au buzele crapate
plutesc cu suflete deschise
Si-un dor nespus (ca de pacate)rilkeRMPICCOLABN
le trece uneori prin vise.

Se-aseamana-ntre ei in trecat;
cant muti dumnezeiesc te-mbie,
ca intervale fara capat
in forta lui si melodie.

Doar cand aripa-si desfasoara,
sant trezitorii unui vant;
ca si cum Domnul, bunaoara,
s-ar strecura prin pagini bland,
cartea de taina a genezei
cu maini de sculptor rasfoind

Ioana Alexei si Cristian Boxarean – Ca un inger – Folk Fara Varsta