Adrian Paunescu


20 iulie 1943 – 5 noiembrie 2010

Astazi sarbatorim ziua de nastere a poetului Adrian Paunescu. Ar fi implinit 75 de ani ! 

O varsta normala, intr-o tara normala ! Dar, Adrian Paunescu a trait intr-o tara anormala – poate normala din punctul de vedere al poetului, avand in vedere ca el s-a bucurat de foarte multa popularitate prin tot ceea ce a realizat de-alungul vietii. A condus un Cenaclu, o revista, a publicat foarte multe poezii, a avut si o viata politica… dar poezia si muzica folk, putem spune, au fost viata sa !

Nu l-am cunoscut personal pe poetul Adrian Paunescu, desi as fi vrut ! Am avut ocazia de doua ori sa stau in imediata lui apropiere.

Prima data, era in 1984 la Slobozia, cu ocazia unui spectacol al Cenaclului Flacara – am stat in spatele scenei … cu oarece treaba pe acolo. In timpul spectacolului, a venit in spatele scenei, a discutat cu cei din Cenaclul Flacara, s-a uitat la toti cei care erau pe acolo – adica si la mine – si a urcat inapoi pe scena. Nu dupa mult timp, s-au adunat norii si a inceput o ploaie zdravana. Adrian Paunescu a decretat: ”Intrerupem spectacolul si ne reantalnim maine la ora 17.00 tot aici – pe stadionul local – cu portile deschise !” S-a tinut de cuvant ! A doua zi, spectacolul s-a reluat si publicul a fost liber sa intre in stadion !

A doua oara, prin anul 2000, eram cu oarece treaba prin Petrosani. Intr-una din zile, valva mare in oras… venea presedintele Emil Costantinescu, impreuna cu primul ministru Radu Vasile si alti membrii de partid la o intalnire cu minerii pe problema inchiderii minelor din Valea Jiului. A participat atunci si Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor din partea Partidului Romania Mare. In sala Casei Sindicatelor din Petrosani, la tribuna presedintele, primul ministru si alti taranisti, oficialitati locale si cei doi. De cealalta parte, in sala, Miron Cozma cu sindicalistii lui. Discutii aprinse – se vor inchide minele, nu sunt rentabile din punct de vedere economic, polueaza, se vor asigura salarii compensatorii si locuri de munca …  Adrian Paunescu, ca si Corneliu Vadim Tudor, in discursul lui catre mineri, le-a arata acestora ca inchiderea minelor va duce la saracirea orasului si a zonei Vaii Jiului, disparitia locurilor de munca, cresterea somajului, depopularea zonei si altele.

Si cata dreptate a avut Poetul !

Adrian Paunescu  – Eu fara tine

Și brusc am înteles că fără tine
Nici eu în toate mințile nu sunt,
Să fug și să mă-ntorc aici îmi vine,
Să nu-mi mai aflu locul pe pământ.

Atat de grabnic mi-ai intrat in sânge,
Atât de mult trăiești în sinea mea,
Încât și zgârîindu-mă aș plânge,
Temandu-mă ca-n stropi te pierd cumva.

Nu este primavară nicaierea,
Cu muguri morti paltonul ți-l închei.
Cu fierea primaverii caut mierea,
Iar tu exiști, iubito-n locul ei.

Și brusc am ințeles că fără tine,
Eu însumi mor și nu pot învia,
Desi am fost născut, cum știi prea bine,
Ca să te apăr și-mpotriva ta!

Puiu Cretu – Mi-e imposibil fara tine

Reclame

Picatura de Poezie si Folk !


Zorica Latcu (1917 – 1990)

Te port in mine maica-teodosia-zorica-latcu

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

Valeriu Sterian – Te port in gand

 

Picatura de Poezie si Folk !


Adrian Paunescu – Destin, cand vine toamna

Mi-a cazut pe gura frunza Adrian Paunescu
Unui ultim arbor frant
Moare vara, moare vara
Si vine toamna pe pamant
Ia-ti pe umeri haina groasa
Ia-ti flanelul tau rasfrant
Moare vara, moare vara
Si vine toamna pe pamant

Desfrunziri, eu mai mor, tu mai mori
Infrunziri si-nviem uneori
Nu-mi ajungi
Si n-avem timp in fiecare scurta zi
Asteptam nopti mai lungi
Sa ne putem si noi iubi

Mi-a cazut in noapte mana
Cand am vrut sa te descant
Moare vara, moare vara
Si vine toamna pe pamant
Unde e caldura verii
Pasii nostri unde sunt
Moare vara, moare vara
Si vine toamna pe pamant

Cristian Buica si Tatiana Stepa – Destin, cand vine toamna

Picatura de Poezie si Folk


Alexandru Andries

Octombrie

muzica Francis Cabrel

versuri Alexandru Andries

Dac-aş putea povestiAlexandru_Andries
Despre cerul albastru şi gri,
Despre frunzele mii,
Despre ploaia-n fîşii,
Octombrie, ştiu că trebuie să vii…

M-ai prins cam nepregătit,
Încă bronzat şi un pic răguşit,
Vîntul ăsta tîmpit, na, că m-a ciufulit,
Octombrie, cînd ai venit.

E puţin caraghios: chiar şi cînd e frumos
Simt ace reci peste sprîncene
Şi văd cîţiva nori agăţaţi cumva de nişte antene…

Tu deja ai fular,
Mie-mi trebuie doar
Braţele tale-n orice vreme…

Pădurea e un evantai
Din culori coborîte din rai…
Am să fac un ceai, o, scuză-mă, vai,
Octombrie, ia loc, te rog, stai !

Picatura de Poezie si Folk


 George Bacovia – Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn…bacovia
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Cantos –Nervi de toamnă

Picatura de Poezie si Folk


Octavian Goga

Rasuna toaca…

Răsună toaca de utrină
În pacea unei nopţi târzii
Şi, rând pe rând, câte-un opaiţoctavian goga
S-aprinde-n mutele chilii…

De glasul ei tresai pe pernă,
Măicuţă, tu, cu chip frumos,
Şi-alergi în grabă la altarul
Mântuitorului Hristos…

Te văd în colţul vechi de strană
Cum stai supusă de răstrişti,
Şi-atâta jale pare scrisă
În ochii tăi curaţi şi trişti…

Şi cum te-nchini în rugăciune,
Eu mă gândesc înduioşat:
Nemilostiva toacă-a nopţii
Ce vis frumos ţi-a tulburat?..

Cristian Buică – Între toacă şi clopot

Picatura de Poezie si Folk


George Topârceanu

Noapte de toamna

Murmur lung de streşini, risipite şoapte
Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.
Rareori prin storuri o lumină scapă
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă
Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă…toparceanu

Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.
Dar treptat, cu larmă potolită scade
Cântecul acestui tremur de cascade.
Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,
Ploaia peste case pică tot mai rar

Şi-n grămezi de neguri apele se strâng…

Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.
Până când o rază de argint în zare,
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
Lin desface umbra şi de crengi anină
Scânteieri albastre, boabe de lumină.
Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mută cad lumini de vis
Şi-n troiene albe norii se desfac…

Dar când iese luna, streşinile tac.

*

Dormi, iubire dulce!…
Numai eu întârziu, singur pe cărare,
Farmecul acestei clipe călătoare…
Gândurile mele vin să te deştepte,
Din pridvorul tainic să cobori pe trepte.
Să cobori în toamna limpede şi rece
Şi, visând cu mine clipa care trece,
Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu
Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu
Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,
Să sărute urma paşilor de-acum.

Vasile Mardare-Romanta de toamna

Muzica si interpretare: Vasile Mardare
Versuri: Adrian Paunescu