Melodia zilei !


Alexandru Andries – Clipa mea

Piesa de pe album: Alb Negru (1999) 

Muzica si versuri Alexandru Andries

În dormitor era curat
Şi, poate, numai lîngă pat
Era uşor de observat
Cum praful se-aşeza,
De la ţigara ta,
Un punct prea luminos,
Aşa cum toate-mi ies mereu pe dos…

Te-ai prefăcut că nu-i tîrziu
Şi că nu vezi cît de pustiu
Era oraşul – un sicriu
Din sticlă şi beton,
Reclame de neon
Te-au dus spre casa mea,
Un alt loc din care mîine vei pleca…

În parc, pe bancă, era frig,
Puteam, dac-aş fi vrut, să strig,
Da’ n-avea nici un rost să strig,
Tot n-ai fi auzit,
În zgomotul cumplit
Din staţia de tramvai
Şi-atîţi cîţi ţi-au mai spus ca mine „hai !”

În hol m-ai întrebat, încet,
Cu ochii ţintă în parchet,
Dacă n-aveam nici un regret
Sau altceva special
În zgomotul egal
Al ploii pe asfalt
Ca o perdea de perle şi bazalt.

Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrăcat,
Peste cearşaful alb din pat,
Un alb şi mai imaculat
S-a aşezat uşor
Ca ceaţa sub un nor…
Erai altcineva;
Ţigara doar în cameră ardea…

Te caut încă şi acum
În praful aşezat pe drum,
În urmele-nvelite-n scrum
La mine pe balcon,
În cărţi de telefon,
Da’ nu eşti nicăieri
Şi vin spre mine-aşa de multe seri…

Te văd cînd dorm cum vii mereu,
Te-aşezi chiar lîngă patul meu
Şi ştiu că-ţi vine-aşa de greu
Să-mi spui ce-ar fi de spus,
De mult e timpul dus
Şi de-aia nici nu spui:
E clipa mea cînd eşti a nimănui…

Anunțuri

100 de ani de la Marea Batalie de la Marasesti – 6 august 1917


Adrian Păunescu: ”Aș vrea să fiu noroiul de pe bocancii soldatului român care a făcut Unirea !”

6 august 1917 – începe Bătălia de la Mărășești

În urmă cu 100 de ani, la 6 august 1917, începea Bătălia de la Mărășești între România și Germania. Acestă bătălie (6-19 august) a fost episodul cel mai glorios al Primului Război Mondial și una dintre cele mai mari victorii din istoria noastră militară. Batalia de la Mărășești a rămas un simbol al spiritului de sacrificiu de care este capabila armata română, un simbol al spiritului de sacrificiu al poporului roman !

Pentru România, iarna anului 1916-1917, a fost iarna durerii, dar și a speranței. Armatele germane invadaseră țara noastră: Muntenia și Oltenia ocupate, Moldova – trunchiată – plină de refugiați și bântuită de o cumplită epidemie de tifos exantematic. Soldații flămânzi cerșeau mâncare pe la porțile caselor. Tabloul haosului era complet.

În acea iarnă disperată, statul român a hotărât să-și adăpostească tezaurul la Moscova.

Iată cum descria I.G.Duca (pe atunci ministru al Culturii) retragerea populației spre Moldova, singura rămasă neocupată:„Spectacolul drumurilor era de nedescris. Bărbați, femei, copii, bolnavi, bătrâni, schilozi, pe jos, în trăsuri, în căruțe, călări, umblau în ploaie, pe vânt, pe ninsoare. Unii nu mai puteau înainta și cădeau sleiți de puteri și lihniți de foame de-a lungul drumurilor. Alții mureau în șanțuri și trupurile lor descompuse erau lăsate pradă corbilor. În depărtare se auzeau focurile inamicului, copiii țipau, femeile plângeau, oamenii răcneau, ploaia nu mai înceta, gerul se întețea, într-o parte un sat era bombardat, într-alta se vedeau flăcări de incendiu”.

După lunile de iarnă, cumplite, a urmat o perioadă de refacere a armatei române, cu ajutorul Misiunii militare franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. Armata română, slab echipată si cu armament inferior – au fost subunităti care au luptat în opinci, în condiții inumane – reechipată și cu moralul refăcut, avea să dovedească adversarilor că e o forță demnă de respect.

Pentru a spori încrederea soldaților, regele Ferdinand le-a promis reforma agrară și votul universal.

 „PE AICI NU SE TRECE”

În vara anului 1917, s-au desfășurat 3 operațiuni militare la Mărăști, Mărășești și Oituz împotriva armatelor germane și austro-ungare. După un prim succes obținut la Mărăști, la 6 august 1917, începe cea mai importantă operațiune militară  desfășurată de Armata Română în Primul Război Mondial.

Eroii acestei operațiuni au fost generalii Constantin Cristescu și  Eremia Grigorescu. 

Operaţiune complexă, de apărare şi menţinere a liniei frontului punctată de 61 de riposte ofensive din partea românilor, era desfăşurată în condiţiile în care armata rusă, în plină disoluţie revoluţionară, îşi părăsea poziţiile.

Germanii şi austro-ungarii plasaseră lângă Mărăşeşti 12 divizii cu peste 1100 tunuri şi au început atacul prin focuri de artilerie germană asupra luncii Siretului, apărată de ruşii care începuseră să se retragă din faţă trupelor inamice. Pe poziţiile lor au intervenit însă soldaţii români .

Sub deviza generalului Eremia Grigorescu „Pe aici nu se trece”, ostașii români au înțeles îndemnul și au oprit înaintarea trupelor inamice, chiar prin lupte la baioneta si in camasi. Rezistența acestora a fost neobişnuit de dîrză în decursul celor 14 zile de lupte de la Mărăşeşti, continuate apoi şi la Varniţa şi Muncelu. 

Cele mai dure încleștări între Armata Română și cea germană au avut loc chiar pe locul unde ulterior s-a construit Mausoleul.

Dramatismul acestei bătălii  este dat și de bilanțul ei. Peste 27.000  de soldați români și-au pierdut viața, au fost răniți sau au fost dați dispăruți.

 

În rândul opiniei publice, victoria româneasca a avut un puternic ecou aceste fiind foarte bine ilustrat in presa vremii.

Astfel la câteva zile după încheiera bătăliei The Times scria: „Singurul punct strălucitor in Răsărit se găsește in România, unde armata reconstituită atacă viguros frontierele Carpațior, obținând succese apreciabile.”

În acelasi ton și ministrul de război al Franței, aprecia scuccesul românesc: „Armata franceză a aflat cu bucurie despre frumoasele succese ale armatei române (…) Rog trimiteți felicitările cele mai calduroase și urările cele mai vii ale soldaților francezi către frații lor de arme.”

Succesul armatei romane in batalia de la Marasesti, Marasti si Oituz  a  creat o breșă dispozitivul inamic, care a condus la generalizarea operațiunilor ofensive pe frontul românesc si ale armatelor aliate.

Dar cel mai importat, victoria armatei romane de la Marasesti – 1917 a redeschis sperantele si visele de unire ale Transilvaniei, Bucovinei, Basarabiei si a altor tinuturi romanesti, ocupate vremelnic de vecini – Ungaria, Bulgaria si Rusia Bolsevica, unire ce avea sa se infaptuiasca la 1 Decembrie 1918.

Surse internet.

Vasile Şeicaru – Treceţi batalioane române Carpaţii