Melodia Zilei !


Gheorghe Gheorghiu – Sa nu ma-ntrebi

Anunțuri

Picatura de Poezie si Folk !


Poezia Zilei !

Poezia Mandolinate – St. O Iosif
I
Cand l-a zarit,
Venea in sus
Din rasarit,
Ea – din apus.
De nu ma-nsel,
Era-n april:
Copil si el,
Si ea copil!
Cum s-au vazut,
Dragi si-au cazut.
Cum si-au zambit,
Si s-au iubit.
Si-au hoinarit
In jos si-n sus,
Spre rasarit
Si spre apus…
Dar ceasul cel
Fatal veni –
Ea rase, el
Ingalbeni:
S-au despartit;
Si ea s-a dus
Spre rasarit,
El – spre apus…

II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, cand
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Si vezi
Trecand
Perechi
La brat,
Si cum
Te-abati
Din drum,
Oftezi
Si-ti chemi
In gand
Un bland
Profil,
Si gemi
Plangand
Nebun,
Ca un
Copil!

III
Eu stiu cat sant
De efemer –
Un fulg in vant –
Dar pana pier,
Vreau sa te cant!
Un cantec sfant
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pamant
Si nici in cer…
Si-atata-ti cer
In schimb, ca pret:
Doar sa zambesti
Cand trist, pe drum,
Il intalnesti
Pe cantaret –
Tu numai cum
Stii sa zambesti!

Picatura de Poezie si Folk !


Poezia zilei !

Rochia simplă cu bretele  de Ştefania Puşcalãu 

mi-am făcut unghiile roz
şi am îmbrăcat rochia simplă cu bretele
de parcă i-ar păsa cuiva

e ca şi cum ar fi pentru ultima oară
când aştept…
pe tremurul mâinii mele
nu-i mână să se-aşeze deasupra,
pentru setea gurii mele
nu-i apă în care să mai cred,
e doar tăcerea pietrei în mine
o linişte în ţipăt

nu mai ştiu cum e
într-o poză cu noi doi,
sau dezmăţul meu din oglindă
cu râsul acela nestăpânit,
dimineţi cu lumină neîncepută

ştii? n-am primit niciodată trandafiri
mi se pare trist
aş plânge
aşa cum făceam după fiecare plecare a ta

acum înţeleg că din ceasul acesta
începe ceva
altceva

îmi fac unghiile roz
şi îmbrac rochia simplă cu bretele
de parcă i-ar păsa cuiva