Astazi e ZIUA TA ! Ce bine ca esti, ce bine ca existi, Nicu Alifantis !


La multi ani, NICU ALIFANTIS !

Astazi e ziua de nastere a artistului Nicu Alifantis ! Zi pe care artistul o sarbatoreste pe scena, la Braila, intr-un concert al Corifeilor – ”Tandreturi pentru femei cu cei patru corifei”, alaturi de Alexandru Andries, Mircea Baniciu si Mircea Vintila ! 

Anul acesta, Nicu Alifantis implineste 45 de ani de cariera ! 45 de ani de cand ne incanta cu piesele sale, piese de ”colectie”. A debutat in 1973 cu piesa ”Romanta” pe versurile poetului Miron Radu Paraschivescu.

Medicina… n-a fost sa fie, desi a incercat de doua ori… Conservatorul, nu ! Asa a ajuns la oaste ! Si asa a ajuns in teatru, in Cenaclul Flacara si in inimile noastre !

”Şi am plecat la Buzău, la Transmisiuni. Până să plec în armată, debutasem deja la televiziune, la emisiunea „Teletop“, unde trebuia să stai trei ediţii la rând pe locul 1, la votul publicului, şi apoi intrai în circuit. M-au chemat cei de la TVR, mi-au făcut câteva filmări, apoi eu am plecat la oaste. Acolo, m-au citit. Odată eram în dormitor şi mă dădeau şi la televizor. Băi, soldat, bagă-ţi minţile în cap, tu ştii cine a făcut armata aici?“. Zic: „Nu ştiu, să trăiţi!“. „Aurelian Andreescu! Aşa că termină tu cu prostiile!“ După nişte ani, în aceeaşi unitate a facut armata Gyuri Pascu. Când a ajuns la unitate, l-au întrebat şi pe el: „Băi, soldat, bagă-ţi minţile în cap, tu ştii cine a făcut armata aici?“. A zis: „Nu ştiu, să trăiţi!“. „Nicu Alifantis! Bagă-ţi minţile-n cap!“

”Mi-am găsit drumul, într-adevăr. Am avut şansa să-l dibuiesc, cel puţin, de foarte tânăr. Trăind în lumea teatrului, am început munca în teatru cu un an înainte de munca pe scenă, am avut parte de nişte întâlniri extraordinare. Că erau regizori, că erau poeţi, toate acestea au contribuit la o cizelare permanentă a bunului meu gust vizavi de scriitura propriu-zisă. Şi atunci am constatat că ce scriam pentru cântecele mele erau nişte inerţii, n-aveau niciun rost. După ce am constatat că scriu nişte tâmpenii banale şi că intram în marea şi generoasa categorie a muzicii uşoare româneşti, am zis că nu e cazul şi am băgat nasul în poezie. 

Am avut şansa unui profesor extraordinar în liceu, de limbă şi literatură română, Nicolae Ungureanu, care încă mai trăieşte şi mă văd de câte ori am ocazia cu el, căruia îi port un respect deosebit. Am zis că e clar: trebuie să cânt o poezie bună, cu un mesaj bine conturat şi bine ambalat, din punct de vedere poetic. Bineînţeles că după lupta a fost ca şi muzica să fie la înălţimea versurilor. A fost să fie, Dumnezeu ştie cum, de s-au îngemănat unele cu altele, şi au apărut produsele pe care le ştiţi. Era caraghios să mă apuc de altceva, să anulez o muncă de o viaţă şi să o iau pe un drum pe care nu-l ştiu. Încerc ce am de încercat, marile mele examene: să fac o muzică foarte bună, să mă înconjor de lume care să mă incite la treabă permanent, iar produsele să fie frumos ambalate. De aici a plecat totul, nu e un mare secret, mi-am văzut de treaba mea. Să trăieşti în anul în care eşti”.

Interviu acordat in anul 2011 ziarului Adevarul.

Nicu Alifantis – Portret 

versuri Laurentiu Ulici

”Sunt batrîn, batrîne, timpul nu ma iarta
Anii – nu stiu bine cînd – s-au adunat:
Mai iubind o fata, mai ratînd o carte,
Mai plesnind din biciul rîsului curat;

Mai lovit de soarta, cîteodata, -n fata;
Mult mai des, din spate – de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineata;
Mai plîngînd în zborul unor vagi lastuni;

Mai sedus de glorii care n-au sa vina;
Mai tratîndu-mi clipa pentru-un ceas fictiv;
Mai stingînd lumina tîmplelor, alpina;
Mai cerînd ninsorii tainicul motiv;

Mai purtînd pe umeri muntii iluzorii;
Mai glumind cu mine ca sa nu ma dor;
Mai cazînd din saua certa a rigorii;
Mai cutremurat de un frig interior;

Mai mintind de dragul unui alt dor – sudic;
Mai visînd la umbra morilor de vînt;
Mai pîndind amurgul simturilor, ludic;
Mai crezînd în rima plînsa de cuvînt…

Sunt batrîn, batrîne, timpul îmi împarte
Anii pe din doua, lenes alternînd:
Mai ratînd o fata, mai iubind o carte…

Pîna unde, totusi, pîna unde? Cînd?”

Reclame

Astazi e ZIUA TA !


La multi ani, Armatei Romane !

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc – de la Burebista, Decebal, Gelu, Glad, Menumorut, Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, eroilor din razboiul de independenta din 1877 sub conducerea principelui Carol I, eroilor de la Marasesti Marasti si Oituz generalii Prezan, Grigorescu, Averescu dar si altii stiuti si nestiuti, precum si a eroilor din cel de-al doilea razboi mondial din care s-a nascut aceasta data aniversara –  data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost, sunt si vor fi în slujba ei, dar si a poporului român.

”Pe aici nu se trece!” a ramas si va ramane pururi in constiinta si in mintea noastra, ca fiind sacrificiul suprem al militarilor in slujba poporului român!ziua-armatei-romane-2

Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie este Ziua Armatei României, o zi de cinstire pentru eroismul si jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-ţi misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român. ziua-armatei-romane-3

  La 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, şi trupele Armatei I ale generalului Atanasiu au căzut vitejeste în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Oarba de Mureş, Păuliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei, în total peste 50.000 de oameni (morţi şi răniţi).

Corul Armatei Române- Pui de lei