Marin Sorescu – La ceasul Eminescu


eminescu r

Bulgare de emotie si depozit de stres,
Lasandu-se greu in vazduhul cuvantului, Eminescu a cantarit
cu el insusi bucuria si durerea noastra. Bijutier de mare
precizie, care se arunca pe sine in balanta.

Este ceea ce se scade, cand fericirea ar fi sa ne copleseasca.
Este ceea ce se adauga, cand ne lipseste totul.
Este ceea ce ne ramane, pururi noua.

Opera sa – firul cu plumb in abisul sufletului romanesc.
Pe el coboara Fat-Frumos, din lacrima in lacrima.
O, fir cu plumb, tu, funie maiastra,
Din aripi largi de pajura vibrand,
Taind in bezna tainica fereastra,
Spre licarirea ultima din gand!…

Doina şi Ion Aldea Teodorovici – Eminescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s