Picatura de Poezie si Folk


Daniel Branzei

Mă recunosc, căci nu mă pot cunoaște

Mă ,,recunosc”, căci nu mă pot ,,cunoaște”
Și nu-nțeleg, când mi-ești necunoscut,
Când nu Te văd, m-am cufundat în noapte,
Când Te găsesc, găsesc un început.

Mă recunosc în leagănul din casă,
Mă recunosc și-n plâns și-n gângurit,
Mă recunosc și-n cel plecat de-acasă,
Mă recunosc și-n toate m-am găsit.

Dar cine sunt, de unde vin și unde,
Spre ce mă-ndrept, spre ce liman m-avânt,
Eu nu cunosc și nici nu pot pătrunde,
Iar truda mea e goană dupa vânt.

fotojoseluismendes
Sursa Foto: Internet

Sunt fiul rătăcit ce-a stat departe,
Fără părinți, făr-casă, doar cu chin.
Sunt cel ce se pierduse fără moarte,
Străin de toți și sieși tot străin.

Mă-ntorc acum-napoi și-mi caut dorul.
Te caut iar, și iar mă las găsit.
Iar Te cunosc și-mi recunosc izvorul;
Mă recunosc în Cel ce m-a urzit.

Mă recunosc în trecătorul astăzi,
Dar sunt flamând de timpul infinit.
Nu știu ce sunt, dar recunosc în mine
Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.

Mă recunoasc, căci nu mă pot cunoaște
Și nu-nțeleg, când mi-ești necunoscut;
Din chip și-asemanare iar mă naște
Să mă găsesc în Cel ce m-a făcut.

„Mă recunosc, căci nu mă pot cunoaște” – Walter Ghicolescu (Trecerea Lumilor)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s